Boc şi Pogea, un fel de Lolek şi Bolek

Trăim, vorba poetului, “în miezul unui ev aprins.” Clipă de clipă, pe toate canalele, suntem anunţaţi că pe zi ce trece criza economică se adânceşte, că victimele ei se înmulţesc şi că toţi trebuie să dăm dovadă de solidaritate. Sunt vremuri de restrişte, dar avem privilegiul să fim contemporani cu două personaje aproape comice, Gheorghe Pogea şi Emil Boc, ale căror apariţii ne descreţesc uneori frunţile.

Legislaţie la minut
Gheorghe Pogea a fost invitat la “Ştirea zilei” marţi 11 august. Pe la prânz fusese dată publicităţii decizia guvernului de a trimite în vacanţă forţată timp de zece zile pe toţi bugetarii de pe cuprinsul patriei. Acesta a fost subiectul principal al emisiunii.
D-l Pogea a început în forţă. “Vă asigur că nu se va lua nici o măsură la nivel public în afara cadrului legal
. Dacă nu este cadru legal, îl creăm, întrucât Guvernul, printre altele, are şi rol normativ.” Oooops! Carevasăzică, dacă Executivul vrea ceva care este în afara legii, va inventa şi va produce actul normativ prin care acel “ceva” să devină perfect legal.
Bravos, domnule ministru! Suntem pe linia guvernărilor de până acum, când o mulţime de şmenuri s-au făcut respectându-se “litera şi spiritul legii”, în realitate, respectându-se nişte acte normative clocite special pentru legalizarea mânăriilor cu pricina. Aşa se face că aproape zilnic auzim propoziţia “Gestul cutăruia este perfect legal, dar nu şi moral.”

Vacanţa de zece zile şi “vacanţa” definitivă
Mai departe. Gheorghe Pogea a mai spus că vacanţa este obligatorie
pentru absolut toţi salariaţii din sistemul bugetar. Sub privirea super-sceptică a gazetarului Ilie Şerbănescu, prezent în studio, ministrul Finanţelor, cu un cinism de care nu-l credeam capabil, a mai făcut o precizare: “Bugetarii au însă şi un avantaj: posibilitatea de alege între a-şi lua zile libere din când în când şi a avea un program de lucru redus
cu câteva ore.”
D-l Pogea a lăsat pentru finalul monologului său poanta cea mai tare: dacă prin concediul fără plată şi obligatoriu nu se vor obţine rezultatele dorite de Guvern, “următoarea măsură va fi disponibilizarea.”
Asta era! Chestia cu vacanţa (care este în vigoare de acum şi până în noiembrie, adică până la alegeri) nu e decât o abureală. Pogea ştie precis că fondurile economisite vor fi nesemnificative, dar Guvernul nu putea să îndurereze poporul prin sute de mii de concedieri, înainte de prezidenţiale. Că un electorat amărât nu îl votează pe ăla care i-a luat pâinea de la gură.

Hop şi Boc
A doua zi, adică miercuri 12 august, l-am văzut la Realitatea TV pe Emil Boc. Grav, responsabil, conştient de dimensiunea istorică a gesturilor sale. Discursul premierului a fost o înşiruire de vorbe, ca la “scrabble”. “Aşa cum am mai spus, Guvernul îşi va asuma răspunderea în faţa Parlamentului pentru proiectul care vizează restructurarea agenţiilor guvernamentale. Acest proiect de lege face parte din categoria actelor normative care vizează reforma statului roman. Statul roman trebuie reformat.” Şi dă-i, şi luptă, şi dă-i, şi zi-i, până când Emil Boc şi-a dat seama că trebuie să şi spună ceva, ca să nu-şi adoarmă telespectatorii. “Concomitent, vorbim de standardele de cost şi de calitate în instituţiile publice din România care, practic, vor desăvârşi procesul de reformă a statului român în interesul cetăţeanului şi în respectul banului public.” “Hopa!, şi-o fi spus «cetăţeanul» telespectator, o zice şi despre banii mătrăşiţi de doamna Ridzi?” Nu, curajul lui Emil Boc s-a epuizat prin demascarea Inspectoratului de Stat în Construcţii care şi-a tras un sediu de 16 milioane de euro, dar nu acum, ci în 2007. “Gata cu golăneala!”, a glăsuit cu bărbăţie primul-ministru. Nici un cuvânt despre camionul
de pixuri şi brichete cumpărat de ministerul păstorit de Elena Udrea, nici de cei 500.000 de euro pe care aceeaşi instituţie vrea să-i cheltuiască pentru marcaje rutiere. Dacă tot s-a referit la banii risipiţi în 2007 de Inspectoratul pentru Construcţii, ar fi fost poate interesant dacă premierul ar fi spus ceva şi despre facturile duble faţă de costurile adevărate, ale unor lucrări mai vechi, cum ar fi asfaltarea circuitului de Formula III de pe timpul primarului Adriean Videanu.

Primarul Capitalei colecţionează ceasuri publice
“Gata cu golăneala!”, a zis cu pieptul scos înainte premierul. Taman în ziua aia, televiziunile au anunţat că primarul Sorin Oprescu vrea să “planteze” în Bucureşti 20 de ceasuri publice placate cu aur, în valoare totală de 720.000 de euro. Bani frumoşi, dacă ne gândim că Guvernul se chinuie să plătească salariile şi pensiile. Ce nu a luat în calcul Primarul General, este cât vor rezista mega-ceasurile astea. Nu de intemperii e vorba şi nici despre căderile de curent, fiindcă am înţeles că orologiile cu pricina nu au moarte. D-l Oprescu pare să fi uitat că în Bucureşti trăiesc nişte minoritari care au o slăbiciune aparte pentru metale de tot felul: ei ciordesc tot ce le pică în mână, de la capacele de canal, până la contactorii de argint ai căilor ferate. Cum crede Sorin Oprescu, acest primar destoinic al Capitalei, că micii răpitori vor trece indiferenţi pe lângă sclipiciul aurifer al ceasurilor ornamentale? Aaa, poate că edilul o fi plănuit ca fiecare ornic să fie păzit non-stop. Dar asta ar însemna câte un poliţist pe schimb, adică trei schimburi-trei poliţişti; dacă înmulţim cu 20 de ceasuri, rezultă că 60 de poliţişti ar trebui să stea de planton lângă orologiile lui Oprescu. Or, în condiţiile în care Boc dă afară sute de mii de bugetari (deci şi din Poliţie), cine, Doamne iartă-mă!, să păzească toată colecţia asta a primarului?!
După cum se vede, în ciuda crizei, instituţiile statului aruncă banii pe tot felul de prostii. În acelaşi timp, Guvernul anunţă măsuri fără precedent şi concedieri masive. Primul ministru face apel la solidaritate, dar nici el nu crede ce spune. Subalternul său, Gheorghe Pogea, zice ca vacanţa obligatorie are şi avantaje.
Boc şi Pogea par a fi nişte personaje de desen animat. Un fel de Lolek şi Bolek, dar antipatici.